Pare egoist la prima vedere și copleșitor. Cum adică să faci nunta pentru tine, invitații ce-or să zică, mama, tata cum crezi că ar reacționa? În același timp, și sunt perfect conștientă de contradicție, pare o chestie răsuflată, pentru că evident că nunta o vei face pentru tine, cum vrei tu și cum ai visat de când erai mică. A intrat deja în limbajul uzual al oricărui prestator de servicii pentru nuntă: ”nunta este despre voi”, ”ce vreți voi contează” și ”nu mai ascultați sfaturile lui x și y, faceți cum vă place vouă și atât”.

Pentru că e în natura mea firească să contrazic, dar și pentru că evit extremele, în general, în ultima vreme am început, ușor-ușor, să mă distanțez de discursul ăsta. E obositor să tot repeți unei viitoare mirese că e ziua ei specială și să facă cum vrea ea. Și e de-a dreptul nepoliticos să îi spui că părerile mamei și ale viitorilor socri nu contează. Că prietenele ei de-o viață, care o cunosc infinit mai bine decât tine (sau mine), nu au de ce să își dea cu părerea despre nunta ei. Dar tu ai..

Trebuie găsit un echilibru, e ridicol să crezi că faci nunta doar pentru tine, asta ar însemna că la fel de bine te duci la starea civilă și apoi să iei primul avion către o destinație veșnic însorită. Asta am început să îmi spun mie în ultimul timp. Și am exersat destul tipul ăsta de discurs, că am început să îl transmit mai departe, probabil că am ajuns cu el chiar la unii dintre clienții mei, care au dubii în privința unor alegeri banale sau care se simt presați să ia decizii într-o direcție care nu îi reprezintă deloc.  

Mi-am dat seama că am început să vorbesc despre compromis și nunți, în aceeași propoziție, cu ceva timp în urmă. Doar că nu am realizat, efectiv, cum sună treaba asta, până acum foarte puțin timp, când una dintre prietenele mele m-a anunțat că, surpriză!, se mărita 🙂 Și am început, aproape predicativ, să îi explic că sunt unele lucruri la care e foarte ok să ajungă la un compromis cu oamenii importanți din viața ei (viitorul soț, care are și el câte ceva de spus, pe alocuri, de exemplu).

E convingerea mea că cel mai bine este să eviți discuții inutile și să ajungi la un acord cât mai puțin dureros pentru ambele părți, dar subiectul de față nu era în niciun caz ceva care trebuie expediat în felul ăsta. Așa că am început să mă gândesc cum stau lucrurile, de fapt.

M-am gândit că poți face nunta pentru părinți, rude și rubedenii, caz în care, foarte probabil, nunta va căpăta un anumit specific tradițional, clasic. Poți face asta din mai multe motive și nu e nimic greșit să procedezi așa. Dacă îți și dai seama de la început de asta, cu atât mai simplu și mai bine!

Sau poți face nunta pentru prieteni – o petrecere modernă, non-conformistă sau doar super-distractivă. Și aici putem să ne imaginăm cum se vor petrece lucrurile, evident că regulile vor fi încălcate și tradițiile vor fi ignorate. Lucru care poate fi foarte fun, petrecerile astea arată cel mai bine în poze și, când le vezi, parcă nu ai vrea să se mai termine.

Doar că e greu să le separi așa. Nu prea vezi nunți la care sunt invitați doar tineri, cum nu prea vezi nunți la care sunt invitați doar părinți, rude și prieteni de-ai lor. De cele mai multe ori e un mix, iar oamenii ăștia diferiți vă au pe voi în comun. Asta e ideea de nuntă: se strânge mic cu mare, drept cu strâmb, frumos cu urât, toți veniți să-i serbeze pe cei care se fericesc în ziua x, să le ureze de bine și așa mai departe. Așa că are sens să vă gândiți la nunta voastră și un pic egoist. Să credeți că ce vă place vouă, trebuie să le placă și lor pentru o zi, mai ales că au dat curs invitației. Să vă accepte și să vă descopere bucuroși gusturile, pasiunile, dedicarea sau creativitatea pe care le-ați arătat.

În plus, teama că oamenii nu se vor simți în largul lor dacă faceți lucrurile așa cum credeți voi că e mai bine, fie că vorbim de primirea invitaților, de meniu sau de muzică, este nejustificată. Cu excepția invitaților cu ”obligații”, care nu se vor simți bine orice ați face, în cele mai multe cazuri, restul invitaților se va alinia chiar surprinzator de simplu regulilor impuse de jocul pe care vreți voi să îl jucați.

Am învățat în ultimii ani să nu judec oamenii în canoane prea strâmte, pentru că, de cele mai multe ori, mă vor surprinde și vor reacționa exact în sensul opus. Bătrânei care se bucură de cocktail bar și de alte servicii moderne și tineri care dansează pe hore românești. În general, invitați impresionați de lucrurile făcute cu mult sens personal. Primesc cu bucurie toate reacțiile de acest gen și trebuie să mă credeți că nu sunt ocazionale. De fiecare dată când ne-am propus lucruri diferite sau personalizate, am reușit să aducem invitații după noi, fără efort, doar ținând cont de niște lucruri de bun simț, cum ar fi o comunicare deschisă și eficientă.

Nunțile sunt evenimente comune și cu o structură destul de clasică, la modul general. Ce le face deosebite este că-s ale voastre. Că le trăiți voi și nu alții. Că voi sunteți cei care vă sărbătoriți.

Dacă vă scoateți pe voi din ecuație, rămâneți doar cu un eveniment, și, oricât ar fi de bine organizat sau de distractiv, o să fie impersonal. Nu spun că trebuie să ieșiți în evidență cu nunta voastră, ci că trebuie să o trăiți pentru voi, nu pentru invitații voștri. Ei vor mai merge la cinci nunți în același an, se vor mai bucura de petrecerile altor câtorva cupluri.

Voi aveți o nuntă. E posibil ca asta să vă sperie sau să vă încurajeze. În ambele cazuri, e de bine, înseamnă că ați priceput miza 🙂