Am cunoscut-o pe Daniela anul trecut, în miez de vară, când ea era permanent în căutarea soarelui, iar eu încercam să mențin un echilibru între nunțile sezonului și proiectele care urmau pentru anul ăsta. Am aflat de la început că își dorește o nuntă tradițională și lejeră, care să fie o completare firească la cununia civilă din Scoția și cununia religioasă tradițională din India.
Clienți care ar fi urmat să aibă experiența a încă două nunți, până la cea finală, nu am mai avut. Nici nunți tradiționale, per se, nu am prea organizat. Challenge accepted, am zis! Și ne-am văzut curând, am povestit despre maci, despre motive populare, ștergare și locul ideal, apoi despre planurile lor pentru celelalte două nunți… Așa de multe detalii erau de trecut pe hârtie, că am plecat de la prima întâlnire cu fluturi în stomac și emoții, la propriu.
A urmat o perioadă în care am vizionat locurile potențiale și recunosc că nu a fost cea mai ușoară misiune. Trebuia să găsim mixul perfect între mâncarea autentică românească și locul cu iz tradițional, dar nu rustic, și cu mult spațiu verde. Ne-am hotărât împreună la Casa Vlăsia, care a îndeplinit toate condițiile și am pornit într-o aventură de căutat mereu mixul perfect – să fie românesc, dar nu rustic, să fie autentic, dar nu inutil și asa mai departe…
Alegerea fotografului a fost printre cele mai simple decizii. Îl urmăream de ceva vreme pe Mihai Zaharia și am știut că lucrurile vor fi cât se poate de firești, după ce m-am întâlnit cu el la o cafea și am discutat despre ce ar urma să se întâmple la nunta celor doi. Mihai mi-a inspirat mult calm, e genul de om pe care vrei să îl ai în preajmă când emoțiile sunt mari și momentele se precipită în jurul tău. Daniela a fost de acord cu mine. Văzut, plăcut, ales. 🙂
Rochia de mireasă a fost luată după o programare ușor neobișnuită. Eram la o proba intermediară cu o altă clientă dragă, Andreea, când mi-am dat seama că ar fi un moment bun să vină și Daniela la o primă probă și să vadă modelele create de Blossom Dress. Nu îmi stă în fire să amestec lucrurile, dar am simțit că se potrivesc lucrurile (și programul meu în plin sezon), așa că am profitat de ocazie. Așa a rămas Daniela cu suspine după două modele – unul spre tradițional românesc, altul mai fairy. Decizia finală a luat-o mai târziu, după căutări de cordoane autentice-tradiționale-magice, care nu au vrut nicicum să se potrivească în povestea noastră și după ce au fost cumpărate câteva perechi de pantofi. A girl loves her shoes! Mai ales pe cei cu maci 🙂
Discuțiile despre tematică s-au strecurat printre alte alegeri. Nu am avut o sesiune completă de brainstorming, cred că niciuna dintre noi nu am simțit nevoia să ne afundăm în detalii. Ne-am propus să facem lucrurile firești, simple. Nu ne-am umplut una alteia inboxul cu imagini tradiționale, lucrurile au fost clare pentru amândouă. Toate ideile pe care le-am pus în practică au fost alegerile naturale, în context.
Pentru creațiile care au implicat flori, am pus noi cap la cap toate detaliile, dar știam exact cu cine putem lucra pentru un efect de impact – Codruța (Eventi Bianchi) ne-a venit în ajutor cu idei și soluții exact atunci când am avut nevoie mai mare.
Mai vorbeam un pic despre flori, alegeam între timp și vocea autentic românească, Andreea Feraru – un om deosebit și foarte talentat. Discutam despre invitații și puneam la cale și un colț autentic românesc, cu gustări tradiționale pe care invitații să le servească în prima parte a evenimentului.
Pe la finalul pregătirilor, am hotărât și detaliile legate de papetărie și mărturii. Pentru primele, am găsit un carton reciclat de care m-am îndrăgostit. Am trecut repede la personalizat un model pentru întregul set. Mărturiile le-a comandat Daniela, de la un meșter care pictează „moși” și „babe” pe linguri de lemn. S-au potrivit perfect în decor, dar și ca amintire deosebită de la nuntă. A mea e în bucătărie, legată de ușa unui dulap 😉
Unul din momentele cheie ale petrecerii a fost surpriza Danielei pentru Kunal, trei dansatoare din trupa Indra Dance, care au încântat absolut toți invitații cu dansuri clasice cu specific indian.
Apoi a urmat momentul de dans popular românesc, pentru care am ales Ansamblul Doinița, un grup de dansatori energici și cu multă priză la public. Nici nu m-aș fi așteptat altfel de la o nuntă românească!
Alex Vișan este, de ceva vreme, asul meu din mânecă pentru nunțile la care căutăm un dj bun și dedicat. Nu e ușor să găsești oameni care să înțeleagă din trei cuvinte ce stil de muzică preferi, ca mai apoi să țină toată lumea pe ringul de dans! Alex asta face, e un dj atent la omul din fața lui și cred că îi place să descopere la fiecare eveniment oameni și gusturi noi.
Mireasa nu s-a furat (chiar dacă au existat pretendenți „externi”), dar nunta tot românescă s-a simțit! Mie îmi pare rău că nu am ajuns la ciorba de a doua zi, care înțeleg că s-a lăsat iar cu petrecere românească, de data asta în curtea părintească a Danielei!
Mai multe fotografii și lista completă a echipei, aici.