Citind articolul Andradei de pe Wedmag despre papetărie și cum se fac imprimatele pe ultima sută de metri, m-am simțit într-un deja-vu continuu, începând cu mine, spunându-le asta tuturor cuplurilor pentru care organizez nunți și terminând (tot) cu mine, în ziua de vineri – cu o zi înainte de nuntă -, schimbând pe ici, pe colo, câte un place-card, o persoană tăiată de pe listă, alta adăugată în loc, dar musai după cinci minute după ce am dat print deja, că altfel nu are haz.

Azi a fost o zi cu totul specială pentru două persoane pe care am ajuns să le îndrăgesc (poate mai mult decât e cazul), specială în modul acela în care nu prea ne dorim să fie nici măcar o zi. E normal, mai sunt câteva zile și toată strădania noastră din ultimele luni va fi pusă la încercare și vom vedea cum și de ce. Am avut una din zilele acelea deosebit de solicitante, cu câteva zeci de telefoane, cu nervi și frustrări trecătoare, cu oameni care au întârziat diverse sau care nu și-au ținut promisiunile. Se întâmplă și asta, pentru că uneori un furnizor nu simte importanța momentului TĂU sau pur și simplu pentru că, vorba miresei mele extra-zen, ”oameni suntem”. De rezolvat, e bine că le putem rezolva pe toate, la timp.

Mi-aduc aminte că vă împărtășeam, într-un context diferit, acum ceva timp, că momentul meu preferat este acela din seara de dinainte de eveniment, când am totul clar și știu tot ce urmează să se întâmple cu ochii închiși. Săptămâna asta, însă, va fi cu totul altfel. O voi declara săptămâna mea preferată. Pentru că un pic de stres mă ține în priză. Îmi place să ies din zona mea de confort (asta v-o spune o persoană care până acum vreo doi ani începea să plângă dacă trebuia să dea un telefon unei persoane străine). E un sentiment grozav să ai totul sub control și să bifezi lucrurile, pe măsură ce sunt rezolvate. Încerc mereu să îmi păstrez calmul, deși sunt o personalitate ușor isterică și panicoasă. Fac mereu altceva. Și beau muuuultă cafea – ceea ce e foarte bine, pentru că e licoarea mea de suflet.

Știu că, pentru miri, ultima sută de metri este extrem de solicitantă. Oamenii care își doresc o nuntă pentru ei, așa, mai deosebită, se implică mult mai mult în toate și e perfect normal să apară oboseală sau întrebări întrebătoare. Un lucru însă vreau să fie clar, dacă nu era deja. Eu sunt aici pentru voi. Alerg cu voi până la sfârșit și nu mă las până nu vă conving că trebuie să treceți linia de sosire cu capul sus, cu zâmbetul pe buze și cu energie de dans (!) pentru toată noaptea.

Nu știu alții cum sunt pe la job-urile lor, însă dacă nu aveți stare până când toți oamenii sunt mulțumiți, apucați-vă de organizat nunți. O sa fie fun, garantez!