Targurile de nunti din Romania cresc de la an la an, organizatorii inchiriaza spatii mai mari, apar targuri in orase si orasele, motive pentru care sunt convinsa ca targul de nunta, in sine, e un business bun. Acum doi ani am participat si eu (cu agentia de evenimente) la un astfel de targ, chiar la al mai mare si mai tare din parcare. Am zis ca o sa fie super fain, ca e ceva bun de facut, ca iti aduce “brand awareness” (un mod extrem de sofiticat de a spune ca te vede si pe tine lumea) si ca, pana la urma, ce poate fi asa de rau? Stiam ca nu voi pleca de acolo cu contracte semnate. Stiam si ca e dificil sa vinzi servicii de planificare in exact locul care iti arata de-a gata ce poti sa cumperi si la ce pret. Dar am fost. Si bine am facut, pentru ca am inteles ca prea curand nu voi mai trece prin aceeasi experienta. Cel putin nu pana cand se vor mai schimba niste lucruri. Nu imi plac targurile. Cele de la noi, pe la care m-am mai plimbat si eu – adica in Bucuresti – sau despre care am auzit, din povesti. Poate sunt si targuri frumoase. Daca sunt, imi cer scuze fata de ele, pentru ca sunt puse intr-o lumina nefavorabila de astea mari si urate.

Sunt multi prezenti sa imparta pliantul, sa iti ofere ei cel mai cel pachet de servicii si, de ce nu, sa iti faca o reducere considerabila, pentru ca le esti drag/a tare…   Daca te impresioneaza oamenii astia, chiar e foarte posibil sa dea “norocul” peste tine, cu DJ-ul care iti ofera la acelasi pret si un sistem de lumini inclus, o masina de fum, o masina de facut baloane de sapun si, eventual, si un martisor cadou. Sau cu fotograful care iti ofera minim 1960 de fotografii din timpul nuntii, plus sedinte foto gratuite pe viata si albume “fara numar” – toate la pretul de 580 de euro, reducere de la 900! – si care, in cel mai bun caz, vine si cu un portofoliu  autentic. Adica al lui, cu fotografii de la nunti la care chiar a muncit. 

Acum, daca te simti super-norocos/oasa, mergi si pune si un bilet la loto. Cine stie cum se extinde cercul lucrurilor extraordinare care ti se intampla?

***

Ideea de targ, in sine, nu e neaparat rea. Faptul ca ai putea, intr-o singura zi, sa iti cumperi o rochie de mireasa, sa iti alegi invitatiile, sa semnezi un contract cu un fotograf si sa vezi cativa DJ la treaba pare incredibila, chiar mana cereasca. Si probabil ca este, in special pentru oameni cu multa rabdare si cu determinare de fier. Diferenta o vor face furnizorii pe care ii gasim la targuri. La toate sau doar la unele dintre ele. Vorbesc in general – pentru ca nu pot sa neg ca sunt multe firme ok sau oameni talentati care isi promoveaza munca prin astfel de evenimente.

Daca iti doresti sa le iei pe toate dintr-un loc, intr-o singura zi, pare sa fie cea mai buna solutie pentru tine. Daca mai vrei si o reducere, cat de mica si nu te intereseaza in mod deosebit calitatea produselor cumparate, aglomeratia de la probe, comunicarea “putina” pe care o vei avea cu furnizorii, imaginea eronata pe care ti-o poate crea un stand cu flori, daca iti place sa mergi mai degraba la mica intelegere decat sa ai garantia lucrului bine facut, atunci targul de nunti trebuie sa fie un mic paradis, pe care il poti explora in voie, chiar si doua zile la rand, daca e nevoie.

***

Lasand la o parte ironia, treaba e ca targurile de nunti nu sunt pentru oricine.

Daca nunta ta are ceva mai mult de-a face cu tine si cel drag decat cu ce e la moda (sau cu ce era la moda anul trecut, ca sa fim sinceri si cu rochiile de mireasa) sau daca iti place sa vezi oamenii intr-un context care favorizeaza, cat de cat, o relatie, daca vrei sa iti alegi  floristul, fotograful, videograful, coregraful si orice alt furnizor dupa plac, merite si gusturi, nu la oferta, atunci s-ar putea sa iti para rau ca ai trecut pe acolo.

***

Targurile de nunti aduna sub acelasi acoperis tot soiul de furnizori, unii mai buni, altii mai slabi, unii mai kitschosi, altii mai talentati, lasand poporul sa aleaga intre ei, fara sa le ofere si timpul si spatiul care sa mimeze macar o intalnire decenta intre client si prestator. Furnizorii vor pleca spre casele lor cu pliantele impartite, sperand sa isi atinga targetul de vanzari macar in ultima zi. Unora le va parea rau ca au participat, pentru ca probabil nu au avut acces la clientii lor ideali. Altii vor fi fericiti ca au golit masa de pliante, fara sa ii intereseze mai mult.

Tu? Vei vedea multe, prea multe optiuni intr-o zi. Vei auzi preturi, mai mari si mai mici, unele chiar false, altele mai realiste. Iti vei face cateva sperante sau macar o idee despre lucrurile pe care le vrei. Sau nu. In final, vei pleca acasa (aproape) plangand, cautand un cos de gunoi in care sa incapa toate pliantele, cataloagele, revistele, ofertele si cartile de vizita ale oamenilor care s-au uitat prin tine si pe care probabil ca nu ii vei mai vedea niciodata.

Foto: Paul Boldut Photography