Îmi e greu să descriu în totalitate nunta lui Andrei cu Andra, mirii mei extrordinar de frumoși, cu suflet bun, cu prieteni adevărați, cu părinți iubitori și cu dragoste de munte, de sport și de competiție. Am avut parte de un weekend genial în compania lor și, deși eram la muncă și nu am uitat nicio secundă de ce sunt acolo și ce trebuie să fac pentru ei, toate au trecut atât de ușor, cu atât de multă bună dispoziție și fără niciun fel de problemă să ne stea în cale.

Se anunțase un weekend ploios în Padina și în împrejurimi. Nici măcar un strop nu ne-a deranjat în ziua perfectă de 12 Iulie 2014. Și am avut timp să mă ocup de toate detaliile – bine, de aproape toate detaliile – cu toate că lista cu lucruri de făcut era oarecum imposibilă și nu aș fi putut să renunț la nimic, în cazul foarte probabil în care nu aș fi avut timp pentru toate. Pe Andra și Andrei îi cunoșteam cât de cât și mă așteptam la un tonus ridicat, însă nu știam că toți invitații lor sunt oameni minunați, cu adevărat bucuroși să ia parte la nunta celor doi.

Pentru că sunt doi foști sportivi, actuali profesori și antrenori, dar și pentru că nunta a avut loc în weekend-ul finalei Cupei Mondiale de Fotbal, aș putea să spun că aceasta a fost nunta sportivă. Dacă ne luăm după cele două mingiuțe care au decorat tortul de nuntă, parcă ne-ar da dreptate. Dacă privim copacelul cu amprente, ar fi nunta aricilor. Dacă ne uităm la fotografiile cu mireasa și la detaliile de decor, am putea spune că a fost nunta cu zâne… Ei bine, au fost toate astea și mult mai multe de atât!

Dar hai să o luăm cu începutul.

Andra m-a contactat acum câteva luni. Cred că era pe la sfârșitul lui februarie. După câteva discuții pe email, m-a anunțat că vrea să o ajut cu organizarea, pentru că ei sunt plecați din România. Bun, zis și făcut, ne-am apucat de treabă, ne-am văzut prin skype, am primit toate ideile ei, care erau muuuulte și frumoase. Mi-a spus despre locul ales pentru nuntă – Hotel Peștera, despre fotograf – Eduard Ionescu, despre DJ (Alex), despre rochia Divine Atelier și multe, multe altele.

Eu le-am propus ca idee centrală pentru decor ceva în stil woodsy-fairy. De aici și până la nuntă, am mai renunțat la unele lucruri, ne-am răzgândit în privința altora și am păstrat ideea doar în conștiința noastră (colectivă), fără să ne pese prea mult dacă ce alegem se potrivește sau nu. Cumva și pentru că Andra a venit permanent cu noi și noi idei, lucru care nu a fost deloc rău – deși aș fi fost tentată să cred asta la prima vedere.

Ne-am ocupat mai întâi de invitații, care au fost făcute inhouse. Ei și-au ales un model pocket-fold. Eu le-am făcut designul, le-am printat cartoanele interioare și le-am expediat tocmai la timp către mama Andrei, care urma să le facă o vizită de Paște copiilor. Așa s-au apucat ei de asamblat, de tăiat și lipit, și în mod surprinzător (pentru mine, cel puțin), invitațiile au fost gata la timp.

Au urmat câteva schimburi de idei despre decor, flori, fețe de masă și culori. Însă nu era mare lucru de spus, pentru că eu nu știam salonul. Ca să îl văd, trebuia să aștept să se oprească ploile. Fără să mă abat de la subiect vreun pic, anul ăsta chiar a plouat zdravăn. Am urmărit vremea timp de trei săptămâni, căutând o portiță cu cer senin în zona Sinaia și împrejurimi, să fiu sigură că putem urca în condiții de siguranță până la hotel. Am urcat, într-un final, într-o zi care se anunța parțial senină, am văzut restaurantul foarte frumos și cu potențial, am notat detaliile, m-am întors acasă și am început să clocesc ideile pentru decor.

Pentru că drumul nu e tocmai ușurel, mi-am dat seama că oamenii pe care îi voi aduce acolo trebuie fie să vină de aproape – din Târgoviște, Sinaia sau împrejurimi – fie să le placă acest proiect la fel de mult cum îmi plăcea și mie. Cum nu am avut noroc cu prima variantă, am mers pe a doua.

Fețele de masă și husele pentru scaune albe, șervetele verde mint și câteva obiecte de decor ne-au fost înmânate de Maison Dadoo. Florile au fost realizate de foarte talentata Raluca Balint, iar de transportul lor s-au ocupat mirii. Restul decorului a fost pe mâna mea și sunt foarte mândră de tot ce am făcut, pentru că am avut libertate din partea Andrei și m-am jucat cum am știut eu mai frumos cu toate ideile pe care le-am primit de la ea.

Am ajuns la ziua de vineri, când am plecat spre hotel cu emoții cât casa și cu o frică de drum aproape paralizantă. Drumul a fost ok și am ajuns cu bine, întâmpinată cu multă veselie de Melissa – aka maid of honor – și Jana, cea mai tare nașa! Ne-am pus toate pe treabă și am trecut care la tăiat pânză de iută pentru mese, care la desfăcut pom-poms de hârtie, care la agățat diverse prin salon și pentru photocorner. Mulțumesc din suflet, fetelor, pentru tot ajutorul primit și pentru că ați fost acolo cu mine. Mă emoționează să știu că am avut clienți care sunt atât de iubiți!

Una peste alta, sâmbătă a fost gata totul, Raluca a venit să așeze personal florile, oamenii de-ai casei m-au ajutat cu tot ce au putut și toată lumea a fost încântată de transformarea micului restaurant. Mirii și-au văzut de program, eu de organizat și înainte să ne dăm seama, petrecerea a și început, însă nu în orice fel, ci cu un dans pe care l-au pregătit prietenii lor, la sfârșitul căruia și-au făcut apariția mirii. Dansul de deschidere, legat imediat cu primul dans, m-au emoționat teribil și chiar a trebuit să mă ascund câteva secunde, pentru că mi-au dat lacrimile.

Trebuie să mai zic ceva. Dansul prietenilor a fost exersat fix o oră – doar o oră! – vineri seara. Și a ieșit grozav. Cred ca e meritul de antrenor al lui Andrei, care a stat cu ei și a făcut din haos, armonie 😉

În program au urmat discursurile. Mai întâi, Andrei a mulțumit tuturor pentru prezență și le-a reamintit că în sală nu se fumează, păstrând spiritul sportiv al celor doi miri. A urmat discursul emoționant, foarte american style al domnisoarei de onoare, urmat de câteva cuvinte din partea cavalerului și apoi toată lumea a servit șampanie. Da, cea care se ciocnește în mod obișnuit la intrarea invitaților, de parcă ar fi ceva extraordinar de festiv și de ceremonios să aștepți în picioare să te pupe toată lumea, cu un pahar în care șampania s-a fâsâit de mult…

Au avut în program și dansatori de muzică populară – Ansamblul Ciocârlia – pentru că așa era frumos, să le arate străinilor un dans popular și să îi bucure pe toți cu o fărâmă de tradiție autentică.

Tortul a fost realizat și asamblat la fața locului de Sweet Corner by Georgiana Irimia și a fost delicios. Eu nu mănânc tort și nu mă dau în vânt după dulce. Dar ăsta a fost ceva divin. Tot ea a adus și alte bunătăți dulci, de care s-au bucurat invitații.

Ah, era să uit. Tortul a ieșit pe ușă la douăsprezece noaptea trecute fix. Fără să plângă nimeni și fără să se panicheze poporul. Și nu doar l-am scos, ci l-am și servit. Și după aceea, în mod absolut ”scandalos”, a urmat friptura ;)) Și petrecerea s-a terminat după orele patru, cândva când eu deja dormeam dusă. Acum, vorbind serios, mi s-a părut cea mai deșteaptă chestie. Și am încurajat-o cât am putut. Nu, domnilor, oamenii nu au fugit imediat după tort, așa cum circulă poveștile urbane, spre casele (camerele, în cazul de față) dumnealor. Au stat care după chef, care după putință, până s-au dezmățat de tot!

***

În final, vreau să vă împărtășesc câteva detalii pe care le-au pregătit cei doi pentru invitații lor. Nu am avut eu niciun merit, au fost toate ideile lor, însă m-am bucurat cu ei de succes, așa că vă spun și vouă, poate învățați cum e frumos să îți tratezi invitații și cât de mult primești înapoi când știi să respecți oamenii de lângă tine.

Andra a realizat programul nunții, cu toate detaliile necesare, cu câteva cuvinte bine alese despre părinții lor, despre nași, domnișoarele de onoare și cavaleri, cu îndrumări pentru drumeții și o mică atenție dulce, realizată tot de Georgiana Irimia. Mirii mei s-au ocupat singuri de mărturii, pe care le-au ambalat și tăguit personal, dar și de cele mai frumoase meniuri pe care le-am văzut, de numerele de masă și de mici cadouri pentru oamenii lor cei mai dragi.

Atât de multă atenție către lucrurile care contează cu adevărat, mie nu mi-a fost dat să văd. Am avut parte de mirii mei ideali, și o spun fără să fac nici un fel de comparație cu alte cupluri. Sunt oameni cu care oricine și-ar dori să lucreze. Oameni deosebiți, pe care îi cunoști,cu care ai instant o conexiune și care îți rămân, inevitabil, în suflet. Mulțumesc din inimă pentru toată încrederea, dragilor!

P.S.  Nunta!!!

Mai multe fotografii (realizate de Eduard Ionescu) puteti vedea în pagina de portofoliu!