Am încheiat de ceva timp sezonul de nunți. Am articolul de față în draft de prin octombrie. M-am tot gândit la el. Apoi, în București s-au întâmplat lucruri. Am amuțit, m-am deprimat, mi-am căutat repere de validare a existenței. Apoi m-am întors la lucru, înainte de a începe să mă tragă clienții de urechi. Vine decembrie acum și aștept, cu recunoștință, o perioadă lungă de relaxare.

Industria de nunți a tras deja linie, și-a încheiat socotelile și așteaptă cu deosebit interes sezonul următor. Eu îl privesc cu ochiul meu critic, momentan ochiul meu optimist este în concediu de odihnă. Aceasta nu este o poveste roz. Așa că nu citiți dacă nu vreți să vă stricați un pic fengshuiul.

Cu fiecare nuntă care a trecut, am rămas cu un sentiment bitter-sweet. Știu ce se putea mai bine. Știu unde oamenii cu care am lucrat nu și-au dat tot interesul sau au simțit că cer prea mult. Sunt o persoană destul de exigentă cu colaboratorii pe care îi aleg, de aceea trebuie să le mulțumesc înzecit celor care mă suportă așa cum sunt. Pretențiile mele sunt cu atât mai mari cu cât clienții vin la mine ca la pomul lăudat și, în momentul în care fac o recomandare, o fac cu cel mai mare simț de răspundere. Mă înnegresc de supărare dacă o dăm în bară (și folosesc un plural colegial, pentru că suntem o echipă și pentru că vreau să cred că răspunderea se împarte, cumva, pe capete de oameni adulți, care știu să primească și feedback negativ)..

Concluzia mare, după un sezon bun, dar dificil, este că suntem cu ani buni în spatele țărilor din care copiem nunți. Deși Pinterest și toate canalele de socializare ne aduc, vizual, mai aproape de ele, pe partea de servicii nu avem cum să concurăm onest.

Am multe lucruri de spus despre restaurante/corturi/hoteluri/alte locuri de nuntă, în principiu, dar nu numai. Și pentru căvreau să explic niște lucruri, o să mă întorc la ideea din titlu, pe care sper să o înțelegem împreună până la sfârșitul articolului, doar să mai aveți nițică răbdare…

***

În continuare, e chinuială mare când ceri lucruri neobișnuite. Adică nu extraterestre, ci altfel decât știu sau vor ei să facă, pentru că altfel nu au văzut. Toată lumea preferă tiparul, e cel mai simplu să lucrezi ”chinezește”, ca o mare fabrică de asamblat piese. Doar că nunțile și mai ales alea la care râvnim și după care bălim cu likeuri și shareuri, vin cu o doză mare de ceva diferit, cu o paletă mult mai mare de expunere și cu flexibilitate din partea celor care asigură producția.  E greu să convingi omul care așa a văzut el și așa a făcut el toată viața că se poate și altfel. Aici mă refer, în mare parte, la managerii de restaurante, da. Dar nici noi, prestatorii mici de servicii, nu suntem feriți de păcatul comodității.

***

Restaurantele oferă servicii proaste la prețuri foarte mari. Ospătari de o zi, barmani care nu au auzit de mojito, sefi de sala care nu știu să deschidă un email, în general personal foarte prost pregătit. Care muncește românește, adică heirupist, care gândește românește, adică în păreri, care face pe românește, adică cât să nu stea.

În plus, meniurile de nuntă sunt în continuare exagerat de scumpe, raportat la calitatea ingredientelor și la preparatele finale, de cele mai multe ori plicticoase până la sucombare. Și da, sunt locuri în București unde găsești mâncare faină, făcută de bucătari pasionați, care mai și gândesc niște lucruri, dar sunt rare rău locurile astea și oricum, cu prețuri pe măsură. Diferența însă, dintre un meniu de nuntă ok, decent sau chiar excelent, și unul de duzină, este de aproximativ 10-15€. Mie mi se pare o diferență suportabilă, dar nu și reală. Meniul de duzină ar trebui să coste mult mai puțin.

***

Sunt prea puține locuri pe care le poți doar închiria, fără să mai fii obligat să iei alte servicii de la același patron sau de la prietenii lui binevoitori. Românul a înțeles treaba cu închiriatul locurilor foarte ciudat. Pui o chirie mare, după care obligi clientul să îți plătească și meniul, și serviciile. Chiria se plătește pentru loc. Care se mai întâmplă să nu fie sfințit de oamenii care vin ”la pachet”.

Nunțile americane, de exemplu, au înflorit extraordinar în jurul locurilor de evenimente de închiriat. Unde vii tu cu vesela ta, cu mesele tale, cu bucătăria ta și unde te organizezi cum vrei tu. Evident că poate fi de cinci-șase ori mai greu, dar de aici apar și fotografiile alea după care salivezi. Și ne întoarcem, cumva, la prima idee, că e mai ușor oricum să faci după tipar, pentru că rar ne place să ieșim din zona de confort.

***

Toată lumea vrea să facă de toate. Și aici nu mă refer la agențiile de nunți, nici la cei care au suficient timp de dedicat mai multor proiecte concomitent. Mă refer la ambiția asta de a nu lăsa alt business să se dezvolte. De a vrea pentru noi totul (adică tot profitul), de la toți. Pentru că e împotriva naturii (?) să lași alt om să se dezvolte lângă tine. Toți sunt competitori, chiar și atunci când nu sunt. Dacă le vine și lor într-o zi să se apuce de făcut x lucru? Nu mai bine mă apuc eu acum și îl scot din joc? În general, asta e atitudinea multor prestatori de servicii, nu doar a patronilor de restaurante și corturi.

Spiritul de colegialitate este o piatră rară, de care e un pic cam greu să vă împiedicați. Eu sunt o norocoasă, pentru că am clienți buni, încrezători și deștepți, care mă lasă să îmi fac de cap, să lucrez cu oameni pe care chiar îi consider colegi și să mergem împreună către servicii de calitate. Cu restul, însă, ce se întâmplă? Ăsta e și motivul pentru care am început să fiu din ce în ce mai precaută cu proiectele pe care le coordonez punctual. Dar despre asta o să vă povestesc în alt episod.

Într-o notă ceva mai puțin critică, trebuie să știți și că pentru anul viitor se anunță schimbări interesante în peisajul locurilor de nuntă.

*** E foarte probabil ca în locurile publice închise să nu se mai permită fumatul, lucru pe care îl consider cât se poate de bun și de oportun.

*** Apoi, este posibil ca o parte din locurile de nuntă în spații improvizate sau care nu au toate avizele să se închidă, așa că aveți mare grijă unde vă investiți banii!

*** Și, în sfârșit, pare mai probabil ca niciodată ca o parte din restaurantele care practică evaziunea pe bandă rulantă să fie și ele curățate din ”sistem”, așa că iarăși deschideți ochii bine de tot înainte de a semna hârtii și asigurați-vă că alegeți niște treburi cu cap!

Sau vor rămâne toate așa cum le știm, caz în care vom vedea lucrurile la fel ca până acum. Poate doar mai triști, cu siguranță la fel de departe de nunțile occidentale.