De ce sunt miresele bridezilla?

M-am intors cu forte proaspete din mini-concediu si am cateva lucruri de lamurit, iar astazi m-am gandit sa tin o lectie de vocabular. Din limbajul nuntilor face parte un cuvant urat, care nu imi este deloc pe plac si care ma face sa vreau sa ma zgarii pe ochi, de fiecare data cand il citesc. Bridezilla (adica mireasa godzilla, aia care nu mai poate de istericale si mofturi) este cuvantul si as vrea sa il demontam, usor-usor, ca sa mai linistim un pic hoarda de scriitori de articole care ne sfatuiesc cum sa nu fim asa ceva.

In primul rand, ce inseamna bridezilla? E o femeie care se pregateste de nunta si care nu face fata tuturor problemelor, stresului, emotiilor si care devine irascibila din orice. Mireasa noastra mai este si extrem de pretentioasa, extrem de autoritara si se poarta urat cu toata lumea din jur, doar pentru ca e mireasa. Stop. Si sa derulam un pic. Eu asta nu am vazut-o pe viu si la propriu. Am vazut-o in filme americane si in “reality”-show-uri, tot de acolo, extrem de prost regizate. Adica, sunt convinsa ca sunt si femei cu mai putina educatie, dar nu am intalnit inca persoana care sa se potriveasca descrierii de mai sus nici macar in proportie de 20%. Si am avut tot felul de experiente, cu pretentii mai mari sau mai mici.

Sa va spun un “mare” secret: nu exista bridezilla. Adica tu, femeie normala la cap, nu te vei transforma automat in monstru doar pentru ca iti organizezi nunta (cu sau fara wedding planner, chiar nu e mare diferenta). Mireasa asta cu cap de dinozaur e o exagerare, un mit creat pentru a vinde niste filme si intretinut de aproape intreaga industrie de nunti (nu neaparat cea autohtona) pentru a vinde diverse “solutii” la “problemele” fiecarei mirese. Mi-ar placea sa o spun mai pe ocolite, sa fac o poveste in jurul ideii si sa va prezint asta ca pe o mare revelatie. Insa adevarul e simplu, e in fata mea si vreau sa vi-l spun repede si sa trecem mai departe.

Pentru ca, totusi, femeile care se marita curand, devin, uneori, pe rand sau impreuna: crizate, isterice, paranoice, panicate, frustrate, nervoase, nerabdatoare, deprimate, debusolate si lista poate continua cu tot vocabularul emotiv disponibil. De ce? In primul rand, pentru ca atat ele, cat si cei din jur, se asteapta la asta. “Ai grija sa nu devii o mireasa stresata!”, “Vei ajunge o bridezilla!” sau “Fii atenta, va fi extrem de stresant, ai sa vezi!” sunt expresii pe care fiecare viitoare mireasa le aude, la un moment dat. Sau pe care si le spune singura, in gand, cu frica sa nu se “schimbe” prea tare pentru ca isi organizeaza nunta. In psihologie se foloseste termenul de “profetia implinita” sau efectul Pygmalion, pe cand in sociologie avem teoria etichetarii sociale. In ambele cazuri, este vorba despre acelasi lucru: individul (in cazul nostru, mireasa) se va purta asa cum se asteapta ea sau cei din jur sa se poarte.

Cateva exemple:

• organizarea nuntii este extrem de stresanta, deci ne vom stresa cat putem, pentru ca asa “trebuie”, cumva, sa fie;
• “e nunta ta, nu trebuie sa iti pese de nimic”, de unde rezulta ca doar tu stii cum e mai bine si ca poti sa calci in picioare orice parere venita din partea oricui;
• fotografiile sunt cele mai importante la nunta – hai sa ne stresam si sa facem o lista cu tot ce trebuie fotografiat, sa stim sigur ca domnul care face “poze” nu rateaza niciun colt din restaurant;
• cele mai mari emotii le vei avea cu florile sau cu decorul – de ce sa nu ne stresam si cu privire la fiecare fir de floare, la fiecare ton, nuanta sau culoare? etc

E plin internetul de sfaturi si povesti, de retete pentru “destresat” si pentru a deveni mai relaxata. Dar de ce sa presupunem din capul locului ca va fi stresant? De ce sa prespunem ca va fi greu si obositor? Cand poate la fel de bine sa nu fie. Trebuie, in primul rand, sa nu ne mai luam atat de in serios. Sa nu mai urlam ca serviciul nostru este esential, crucial, datator de liniste sufleteasca, vindecator si miraculos. Trebuie ca oamenii care sunt implicati, atat prestatori de servicii, cat si miri, sa recunoasca franc ca e vorba de servicii pentru o zi, ca totul trece mai repede decat ai zice “bridezilla” si ca nimic nu e important si pretios, cu exceptia cazurilor in care chiar asa e 🙂

Un alt motiv pentru care miresele sunt mai stresate, mai nervoase sau mai anxioase este acela al semnificatiei nuntii. Adica ea conteaza, e un moment din viata care, prin traditii seculare, marketing si basme, s-a transformat in “the it”, acel eveniment unic si fabulos, pentru care merita sa faci/dai/cheltuiesti/induri/suporti orice.  Si cu asta nu am cum sa ma “lupt”. E un fapt. Si il accept exact asa, pentru ca altfel nu as avea ce cauta, eu, wedding planner, pe aici.

Deci, va indemn la un efort comun: sa nu mai etichetam. Sa ne purtam firesc, sa ne bucuram de ce avem si sa fim fericiti cu ce urmeaza sa vina. Sa ne asumam ce e de asumat si mai departe sa lasam marketingul de teleshopping pentru cei care “gusta” astfel de reclame.

P.S. – eleganta este o trasatura educabila!

Credit foto: FotoPovesti (Chris Nemes)