(foarte scurt) eseu despre traditiile de nunta pe care nu le intelegem

Aud din ce in ce mai des ca traditiile de nunta sunt o prostie, daca nu chiar o jignire la adresa fiintelor noastre superioare, evoluate si in “trenduri”. Adica femeia s-a saturat, vezi tu, de scos voalul, de aruncat buchetul, de batut hora miresei sau de orice alta traditie de nunta, de care mai are grija sa ne aminteasca cate o “tanti”, la momentul cel mai nepotrivit. OK, sunt de acord. Nici eu nu am vrut firimituri in cap, asa ca nu mi s-a rupt nici o bucata de cozonac peste voal. Nici jartiera nu mi-am scos-o, din simplul motiv ca nu a fost acolo, de la inceput.  Dar de aici si pana la a blama tot ce inseamna traditional sau semnificativ pentru o nunta, mai sunt cativa pasi, maricei as zice.

Recunosc ca, in ultimul timp, nuntile se definesc prin opusul traditiei. Cu cat mai departe de traditii, cu atat mai bine, asa pare sa fie noua moda. Daca e musai, sa renuntam la traditii. Daca nu va plac chiar deloc, recunosc ca nici eu nu ma dau in vant dupa ele. Ingrijorarea mea, insa, e legata de posibilitatea ca poate, zic poate, vom ajunge sa dezbracam cu totul de continut un eveniment altfel traditional, semnificativ si incarcat de obiceiuri mostenite cultural.

Dar ce punem in loc? Pentru ca, daca ni se pare atractiv sa avem o petrecere fara traditii si obiceiuri in loc de nunta, riscam sa cadem in capcana formei fara fond, care, de la Maiorescu citire, “nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimicește un mijloc puternic de cultură.” 

Cu ce inlocuim traditiile de ieri pe care nimeni nu le mai intelege?  Nuntile vorbesc despre noi, ca popor, doar prin durata (exagerata) si prin oameni petrecereti (si ei exagerati, cateodata)? Problema asta, cu traditiile de nunta, nu e una care sa ma framante non-stop, nu ma frustreaza la intalnirile cu clientii sau in planificarea nuntilor, dar uneori chiar ma loveste cate o grimasa cand citesc, vad si aud din ce in ce mai des cum traditiile sunt “bleah”, dar uite ce faine sunt nuntile “americane”, ce simplu si ne-traditional e totul, fara sa ne gandim macar un pic ca noi admiram acolo, de fapt, traditiile lor, asa cum au reusit ei sa si le formuleze.

Sunt de acord, asadar, sa ne gandim la nunti moderne, quirky si funky, atat timp cat nu pierdem lucruri semnificative. Atat timp cat creem noi traditii de familie si momente memorabile. Atat timp cat nunta nu se reduce doar la meniul x si la un open bar. Atat timp cat, in locul aruncatului buchetului de mireasa nu vine “dansul pinguinului”. Sau in locul imbroboditului miresei nu apare traditia dansatoarei (din buric) de la miezul noptii. Atat timp cat incercam, totusi, sa tratam nunta ca pe un eveniment cu eticheta, cu asteptari si cu importanta.

Foto: Marius Frim Photography / www.mariusfrim.ro