Open/Close Menu
consiliere creativă pentru o nuntă extraordinar de a voastră!

Multumeste-le!

Scriu acest scurt articol dupa ce am avut o discutie revelatoare cu o foarte buna prietena, care se pregateste de nunta. Pentru ca viitorul ei sot nu este roman, dar organizeaza nunta in Romania, a trebuit sa le explice socrilor rolul nasilor si al parintilor la nunta noastra romaneasca, dar si alte obiceiuri, traditii etc. Imi povesteste apoi ca socrii s-au aratat foarte contrariati de ideea de “parinti spirituali” si de faptul ca ei, ca parinti ai mirelui (sau ai miresei) ocupa un loc mai putin important in “program”.

Uite asa, am inceput sa ma gandesc si sa compar. La noi, parintii sunt ca si inexistenti. Desi ne ajuta, in cele mai multe cazuri, financiar, desi ne ofera suportul lor (si nu vorbesc aici de cuplurile care s-au “emancipat” pana acolo unde isi ignora parintii si dorintele lor in totalitate), desi ne-au crescut si ne-au facut mari, frumosi si s-au ingrijit de noi, nunta romaneasca nu mai onoreaza parintii in niciun fel. In alte tari (catolice sau protestante, laice sau religioase) exista cateva momente extrem de frumoase, prin care proaspata familie isi poate onora parintii. Nu e vorba doar de faptul ca tatal miresei o conduce spre altar (iar mama mirelui il conduce pe el). Exista dansul miresei cu tatal, dansul mirelui cu mama, chiar si un dans mama-fiica, discursuri ale parintilor, ideea de a “pasa” in noua familie obiecte cu traditie (fie un inel de logodna, un tablou, o batista cu monograme, rochia de mireasa sau alte lucruri cu insemnatate). Sunt modalitati simple prin care familia se comporta ca o familie. Prin care se ofera recunoastere si apreciere fata de cei care ii sprijina neconditionat.

Nu vreau sa explic de ce la noi nu exista asemenea momente de recunostinta. Si vorbesc aici de un sens general larg si cunoscut de toata lumea. As vrea, totusi, sa spun ca imi pare rau. Ca am putea face mai mult. Ca am putea sa le multumim, intr-un fel sau altul. Ei au emotii pentru nunta, poate mai mari decat ale noastre. Au asteptari si isi doresc poate mai mult decat noi sa iasa totul perfect. Si da, este adevarat ca mamele isi doresc, poate, sa retraiasca, macar si un pic, atmosfera si emotiile nuntii lor, atunci cand se implica “exagerat” de mult. Dar la fel de adevarat este ca, daca ai ajuns sa iti organizezi o nunta frumoasa si esti alaturi de un om minunat, asta se datoreaza, macar si un pic, si lor, parintilor vostri.

In cazul meu, recunosc ca nu m-am gandit la un moment special. Nu le-am acordat, poate, atentia cuvenita. M-am grabit. Tin minte, insa, ca am dansat cu tata un dans si ca a fost unul dintre cele mai emotionante chestii pe care le-am simtit in ziua nuntii mele. Le-am oferit, ca un mic detaliu, place-cards personalizate cu “dragi parinti” – asa cum am procedat si pentru nasi, domnisoara de onoare, cavalerul si prietenii apropiati. Dar nu am avut un moment mama-fiica, desi mama e prietena mea cea mai buna. Nici sotul meu nu a avut un moment special dedicat parintilor. Pur si simplu nu ne-a trecut niciunuia prin cap. Si acum mai ca imi pare rau. Pentru ca nuntile de-aia sunt importante: ai toata familia aproape si creezi amintiri ale unor momente unice si extraordinar de frumoase, de care sa te bucuri toata viata. Nu pentru fotograful “smecher”, pentru locatia de fita sau pentru florile extravagante. Nu pentru sume, cifre sau desfasurator.

Daca va doriti o nunta insemnata, planificati sa fiti iubitori si recunoscatori! Iertati-va, impacati-va, fiti prieteni, fiti umili si multumiti-le parintilor vostri pentru toate cate au facut si vor mai face pentru voi!

Cum va pregatiti sa ii onorati?

In incheiere, vreau sa va spun ca stiu ca aveti impresia, unii dintre voi, ca familia voastra este “ingrozitoare”. Ca parintii si socrii sunt “aiurea”. Ca sunt bagaciosi, demodati, insistenti, autoritari, ca cer de la voi prea mult, ca vor sa faca din nunta voastra “a lor”. In unele cazuri, cel putin. Ca “ai vostri” sunt “mai rai” decat ai altora. Daca am invatat ceva important in cei peste cinci ani de cand organizez evenimente de familie (si am invat destul de multe lucruri), este fix asta: toate familiile au probleme, mai mici sau mai mari, dar sunt ale voastre si trebuie sa va bucurati de ele. Pentru ca suntem diferiti intre noi, chiar si cu acelasi material genetic, avem personalitati, caractere, idei, viziuni despre viata diferite. Si, cu riscul de a deveni extra-cheesy, asta ne face speciali si de-asta familiile sunt importante…

Va las cu o fotografie care ma emotioneaza teribil, pentru ca e de la nunta mea 🙂  People, meet my dad!

mireasa si tatal - Cristian Dinu Photographer

Credit foto: Cristian Dinu ♥ ♥ ♥

 

2 Trackbacks

  1. […] toata constiinta si cu orice compromis. Si daca sentimentul de ciudatenie si frica tot nu dispare, fiti voi primii care faceti pasul spre comportamentul asteptat de la celalalt. Fiti voi adulti, delicati si […]

  2. […] scenă și să aibă accesul ușor la facilități (lift, scări, ieșire, cabine de toaletă etc). Părinții ar trebui să fie cât mai aproape de rudele și prietenii lor, iar tinerilor le stă cel mai bine […]

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

Toate drepturile rezervate © 2017