Open/Close Menu
consiliere creativă pentru o nuntă extraordinar de a voastră!

Meniul de nunta, altfel

meniu de nunta traditional

Meniul de nunta este unul dintre cele mai plictisitoare subiecte pe care le pot aborda in acest moment. OK, a venit deja aproape-iarna (ca toamna nu se poate numi), mai am inca de vorbit despre cateva proiecte la care am lucrat in aceasta vara, sunt in cautare de locuri frumoase pentru cateva din nuntile pe care le voi organiza in 2014,  ma gandesc deja la combinatii de furnizori, la un serviciu nou-nout, intre timp Avatar Stuff pregateste petrecerile de sfarsit de an pentru companii iar eu, dragilor, eu ma gandesc la plictisitoarele meniuri de pe la nunti…

Da, sunt plictisitoare. Cu mici, foarte mici exceptii, meniurile de nunta sunt atat de la fel, ca ai impresia ca au murit toti bucatarii si a ramas unul singur, angajat sa faca retete pentru toate restaurantele, toate ballroom-urile si toate corturile de nunti din Bucuresti si imprejurimi. Sunt atat de plictisitoare, ca stim cu totii chiar si variantele lor: la peste, alegem fie un file de salau, fie o dorada sau un pastrav, daca ne permite bugetul; sarmalute in foi de varza, de vita sau mix intre cele doua (varianta cea mai nepotrivita, din punctul meu de vedere); mix grill sau un cotlet la cuptor cu … legume gratinate sau sotate. Bine, fiecare restaurant isi denumeste preparatele, mai adauga un sos care sa le scoata friptura din anonimat, mai invarte pe la aperitiv doua-trei scamatorii si rezulta… fix un meniu comun, total neoriginal, neinteresant si plictisitor, incat te rogi doar sa fie bucatarul in toane bune si alimentele proaspete, ca alte pretentii nu prea iti mai raman.

In multele discutii pe care le port cu diversi prestatori de diverse, dar si cu clientii nostri, ajungem mereu la concluzia ca meniul asta cu 4 aceleasi feluri de mancare, cu un tort servit la 4 noaptea (sau dimineata, cum preferati), cu un aperitiv rece si anemic nu e ok, adica nu e solutia cea mai buna pentru o nunta care se vrea un party mare de tot, cu oameni dragi, cu sentimente si investitii emotionale atat de mari. Despre programul propriu zis de servire a meselor voi incerca sa discut intr-un articol separat, asa ca voi face un efort si ma intorc la subiectul principal. Meniul.

Toata lumea stie ca meniul de nunta e mult prea traditional (adica invechit) insa atunci cand suntem pusi in fata unor alegeri, ezitam sa facem pasul cel mare si sa ne dezicem de ceea ce au mancat, probabil, si bunicii nostri la nunta lor, pentru ca, nu-i asa, bunicii nostri vor fi si ei la nunta (sau alte rude mai in varsta) carora s-ar putea sa nu le pice bine un aperitiv cu fructe de mare, de exemplu, sau o portie de paste in loc de sarmalute sau ce va mai place voua sa mancati in loc de … orice e acolo intr-un meniu prea putin flexibil sau inventiv. Stiu, e un cerc vicios. Nici restaurantele nu au variante alternative, nici noi nu suntem destul de curajosi incat sa cerem altceva.

Ce e de facut? In primul rand, trebuie sa invatam sa ne exprimam preferintele. Cand mergem in restaurant, ne uitam, de obicei, pe meniu si alegem ce ne place dintr-o lista mai lunga sau mai pretentioasa de bucate. Nu vom alege niciodata un produs de care stim (deja) ca ne provoaca indigestie. Nu vom alege preparate pe care le-am mancat si cu o zi inainte (sau, macar, vom face asta doar daca ne ploua in gura dupa ceva ce am mancat exact in acelasi loc, pregatit de acelasi bucatar). Nu vrem sa mancam chestii plictisitoare la restaurant, nu? Pentru ca, indiferent ce comandam, la final vine o nota de plata si, de fiecare data, chiar daca nu te-a dat nimic pe spate, trebuie sa o achitam. Asa, acum va rog sa inmultiti aceasta ecuatie cu o medie de 80-100 de invitati. Deci, hai sa ne exprima preferintele atunci cand ne gandim la meniul de nunta!

Probabil ca veti fi surprinsi sa aflati ca bucatarii restaurantelor care organizeaza nunti, chiar si ai ballroom-urilor, stiu sa gateasca si altceva decat ce e acolo pe hartie. Trebuie doar sa intrebi sau sa iti exprimi clar o preferinta pentru altceva. Pfuai, ce simple sunt lucrurile 🙂

Ce puteti sa schimbati? Dupa mine, orice. Adica orice. Cum va place voua. Daca totusi aveti invitati din aceia inevitabili  care nu se simt in largul lor daca nu e meniul pe care l-au mancat si la nunta la care au fost cu o saptamana inainte, incercati sa jonglati cu preparatele si sa creati un mix. Spre exemplu, la aperitive, puteti sa introduceti produse care va plac, fie ca sunt de inspiratie culinara asiatica, italiana sau ungureasca. Puteti sa renuntati la rontanelele de pe masa (adica alune, covrigei si, in cel mai bun caz, fistic sau migdale) si sa puneti in loc niste placinta facuta in casa, cozonac, pui shanghai, mini-pizza, tarte cu orice va trece prin minte, boluri cu taitei aromati, sushi sau ce va place voua mai mult si mai mult.

Iar daca sunteti cu adevarat indrazneti, alegeti in loc de friptura un alt preparat cu proteine care sa va delecteze si voua, dar si invitatilor, papilele si memoria culinara. Toate acestea in contextul in care presupun ca nu sunteti suficient de radicali incat sa va ganditi ca nunta poate avea loc si fara patru feluri de mancare sau chiar cu un bufet cu feluri variate, din care fiecare gusta ce ii face placere.

Daca meniul ocupa jumatate sau mai bine de buget de nunta, de ce sa nu merite fiecare banut? De ce sa te multumesti cu un meniu de care va spuneam de la inceput ca este atat de plictisitor incat  pana si porcului ii vine a casca de ce ii aud urechile? Va propun sa va ganditi bine si poate la anul anul acesta vom avea nunti cu mancaruri exotice, fanteziste, fusion, moleculare sau poate macar un pic mai indraznete!

Si uita asa isi gasesc (justificat) rolul si accesoriile create special pentru a “anunta” invitatii despre ce urmeaza sa vina pe masa, cum ar fi tablourile tip tabla de scris (sau chiar si meniurile pe suport hartie/carton)

rw_2010_scherer_jd404_1080_xl

Sursa (si alte modele interesante de meniu): Martha Stewart Weddings

  1. 10/10/2013

    Ei bine, nu pot spune că lucrurile nu stau chiar așa. Cu toate acestea, meniul, ca de altfel și alte elemente care contribuie la nuntă, reprezintă, de cele mai multe ori un compromis. Compromis făcut între preferințele mirilor și cele ale familiei și apropiaților. La urma urmei, cred că fiecare dorește ca invitații să se simtă în largul lor. Asta presupun că include și meniul. Îmi amintesc două cazuri în care elemente ale nunții au fost mult peste percepția invitaților, astfel că rezultatul a fost un fiasco plictisitor și scump.

    Prima nuntă, desfășurată la un restaurant scump și care multă vreme a reprezentat o referință în domeniu, a apelat la serviciile unui designer, care a amplasat la intrare un fel de șevalet, cu un album în care invitații să își scrie urările sau sentimentele față de tânăra pereche. Ei bine, a doua zi au constatat că majoritatea celor care au completat cărticica de amintiri au confundat-o cu condica de sugestii și reclamații. That sucks. right? Mai mult, mirii, radicali din fire, au hotărât ca ponderea genului muzical să fie deținută de genurile hardrock și metal, destul de indigeste pentru cei aproape 60% din invitați de vârsta a doua. Iar bunicuța de aproape 80 de ani care a încercat pe furiș să vadă ce gust au pietricelele ornamentale împrăștiate pe mese a demonstrat clar diferența între percepția mirilor și a invitaților lor despre ceea ce înseamnă o nuntă elegantă. Repet, asta se întâmpla acum vreo 15 ani. Ce ne spune asta? Ne spune că invitații nu erau pregătiți să savureye atmosfera creată de muzică, meniu, decoruri, nu?

    Mai nou, am înțeles (povestea asta e din auzite, așa că o folosesc doar cu scopul de a demonstra ideea de compromis) că la ultimul revelion, invitații din restaurantul unui mare hotel din Cj au părăsit petrecerea imediat după miezul nopții. Printre motive, la loc de cinste stă, se pare, meniul. Textual, reproșul a sunat cam așa: Dacă voiam macaroane, stăteam acasă și nu plăteam atât ! Macaroanele sunt, pare-se, specialitatea italiană care a deranjat petrecăreții și cae a fost strecurată într-un meniu destul de rafinat , din câte am înțeles! Deducția o las cititorilor!

    So, all in all, dacă mai adăugăm și interesul localului (care întotdeauna va încerca să îți umfle farfuria de aperitiv cu tradiționala roșie umplută cu salată de vinete- brrrr!) începem să înțelegem de ce seamănă meniurile între ele. Probabil că lucrurile se vor schimba când perechile vor invita la nuntă alte perechi cu care împărtășesc aceleași gusturi, idei, păreri, etc. și doar pe aceia. Până atunci, vivat șnițelul! Și tortul de marțipan, să nu uit, dar despre asta cred că a vorbit Imagia destul de elocvent. In between, bon appetit! 🙂

  2. 10/10/2013

    Cred ca oamenii (miri sau invitati, bunici sau nepoti) pot tolera (digestiv) si altceva in afara de aceleasi preparate plictisite. Nu cred ca cei care sunt invitati la o nunta cu un meniu un pic mai deosebit vor critica tocmai asta. Stiu sigur ce spun, am viitori clienti care ma sustin (yuhu!) si o carca de furnizori de servicii pentru nunta care ma aproba sau cu care am ajuns la aceleasi concluzii.
    Cat despre exemplele date, imi pare rau, dar nu am inteles eu mare lucru. Adica nunta nereusita s-a datorat din cauza de muzica, mancare si ornamente (necomestibile) si de aici presupunem ca trebuie sa lasam lucrurile la fel? Tot tu spui ca e un exemplu de acum 15 ani. Adica de acum prea mult timp, din punct de vedere al serviciului pe care il prestez eu si al vitezei de miscare a lucrurilor “nuntoase” de pe la noi. Eu zic ca cine a gandit o nunta hard-rock si si-a invitat bunica sa faca dubla indigestie, nu a avut toate tiglele pe casa. Sau si-a asumat un risc pe care nu era gata sa il si “plateasca”. C’est la vie!

    Despre Revelioane nu am ce comenta, nu inteleg ce treaba are un revelion cu nunta si exemplul tau cu contextul. Ti-as explica mai pe larg, dar nu vreau sa fac articol in comentariu.

    Cand stii sa ceri ce vrei, orice restaurant (mai de doamne ajuta) renunta la rosia umpluta cu vinete. De-aia am zis ca trebuie sa invatam sa ne exprimam preferintele.

    Inca o data, un meniu de nunta este scump, uneori exagerat de scump. Acei banuti se pot folosi si pentru alte feluri de preparate. Nu trebuie sa ne scarpinam invers ca sa intelegem ca putem manca si altceva la o nunta. Nu?!

  3. 14/10/2013

    Eu am avut cateva nunti cu meniu slightly diferit. Nu am pretentia ca am reinventat mancarea in general, dar am avut cateva cupluri bune care au avut curajul sa iasa macar cu varful degetelor din cliseul aperitiv/peste/sarmaluta/friptana/tort de martipan. Si n-a murit nimeni. Nici macar bunica. Recunosc, o data s-a plans cineva ca friptura e prea moale si trebuie ca e stricata (era marinata), insa n-a plecat nimeni acasa, nu s-a tipat, nu s-a plans, nu s-a suparat mireasa, incidentul s-a lamurit si persoana respectiva zic eu ca a castigat 10 puncte la educatie. Win-win.

    • 16/10/2013

      Eu stiu ca nu moare nimeni, dar ne-am obisnuit asa de tare cu un tipar, ca a devenit ritual, ca mersul la starea civila si la biserica. Daca meniul a devenit mai sfant ca pusul verighteleor pe deget, cred ca e momentul sa mai schimbam cate ceva 🙂

      Bravo alor tai indrazneti! Eu am cupluri pentru anul viitor care nu vor sarmale si se gandesc si la un aperitiv mai deosebit. Power to the wedding teacher/planner!

3 Trackbacks

  1. […] să recunoaștem meritele cui le are, numa și numa d-astea. Și nimic util. De exemplu, mă uitam pe blogul Victoriței – îi zicea bine de meniu. Am poposit un pic și pe WedMag – acolo Ioana zicea și ea […]

  2. […] este o petrecere ca oricare, dar nici un amalgam de programe artistice, momente surprinzătoare și meniuri extravagante. În plus, atunci când te gândești la nunta ta în termeni apocaliptici, ”totul […]

  3. […] de scumpe, raportat la calitatea ingredientelor și la preparatele finale, de cele mai multe ori plicticoase până la sucombare. Și da, sunt locuri în București unde găsești mâncare faină, făcută de bucătari […]

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

Toate drepturile rezervate © 2017